Weekendul acesta am colindat prin jurul Olanestiului si prin M-tii Buila Vaturarita, unde am descoperit, ascunse printre stanci, cateva schituri de o frumusete fermecatoare!
In prima zi prognoza ne spunea ca va fi ceva ploaie, asa ca am ales sa facem un traseu mai usor, apoi sa mergem la balaceala:) Am facut o plimbare printre Izvoarele de Aur de la Olanesti si am vizitat Biserica lui Horea si Manastirea Comanca, iar dupa-amiaza am mers in centrul spa unde ne-am balacit si ne-am dat in tobogane pana seara:)
A doua zi ar fi trebuit sa fie soare, insa de dimineata ne-am trezit odata cu ploia! Nu ne-am descurajat insa si am plecat spre Parcul Natural Buila Vanturarita. Masivul Buila Vanturarita este de o salbaticie aparte, iar la poalele sale se gasesc unele dintre cele mai vechi si mai izolate sihastrii din Romania. Chiar si in zilele noastre mai pot fi intalniti aici sihastri singuratici ce nu coboara cu anii din pesterile ce le tin drept adapost! Pe drum ne-am oprit la schitul Iezer, unde am stat putin la slujba, am vizitat vechea biserica si am urcat la Pestera Sf.Antonie.
De la Iezer am pornit, mai intai cu masina apoi pe jos, spre schitul Pahomie. Drumul urca pe Valea Chei, apoi urca mai sustinut pe Valea Comarnice care se inchide pana capata un aspect de chei in gresie si conglomerate. Dupa ce se deschide, ajungem in zona calcaroasa a muntelui. Aici, cocotat intr-o pestera la inaltime, gasim schitul care ne-a impresionat cel mai mult prin frumusetea sa! Nu departe se afla Izvorul Frumos – un izbuc ce isi poarta cu mandrie numele:)
Urmatorul obiectiv este schitul Patrunsa, un loc si mai retras. Schitul adaposteste nu mai putin de 35 de vietuitori si se afla chiar sub Curmatura Builei. Pe drum am intalnit doi frati sihastri, de la care am aflat cum au petrecut iarna intr-o coliba! Ajunsi la Patrunsa, am fost impresionanti de adevaratul orasel pe care l-am gasit aici. Am vizitat vechea bisericuta, apoi am admirat biserica cea noua, impresionanta prin dimensiuni, precum si clopotnita uriasa din fata sa, si ne-am minunat cum au fost toate cladite doar cu spatele, caci aici se poate ajunge doar cu picioarul, pe carari abrupte, de munte!
Iata o descriere scurta a obiectivelor vizitate:
Parcul Natural Buila Vanturarita este cel mai mic parc national din Romania – aproximativ 4200 ha – si a fost creat relativ recent, in anul 2004.
Masivul Buila Vanturarita se intinde intre Cheile Bistritei si Cheile Olanestilor si face parte din Muntii Capatanii. Principalele varfuri sunt Vf.Buila (1848,6 m), Vf.Stevioara (1847 m), Vf.Vanturarita Mare (1885,2 m) si Vf.Vioreanu (1866 m). La capatul nordic se gasesc Cheile Cheii – unele dintre cele mai spectaculoase chei din Romania. Sapate in calcarele dintre Vf.Stogu si Vf.Vanturarita, au o lungime de 1 km si o diferenta de nivel de peste 200 m si prezinta pe parcurs cascade, marmite, saritori, iar peretii inalti de peste 300 m se ingusteaza pana la 2 m! Pe peretele sudic al Cheilor se gasesc unele dintre cele mai lungi si mai dificile trasee de alpinism, cum ar fi Paianjenul Galben sau Pasarea Phoenix. In zona sunt peste 100 de pesteri din care 10 sunt declarate arii protejate: Pestera Liliecilor (Sfantul Grigore Decapolitul), Pestera Arnautilor, Pestera Lacul Verde, Pestera Pagodelor, Pestera din Cheile Comarnicelor (Munteanu Murgoci), Pestera Caprelor, Pestera Rac, Pestera Valea Bistrita, Pestera cu Perle si Pestera Clopot.
Schitul Iezer este unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din Tara Romaneasca, primii ctitori fiind Radu cel Mare (1377-1383) şi fiul său, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Cu trecerea timpului se ruineaza, fiind refăcut în anul 1558 de Mircea Vodă Ciobanul şi Doamna Chiajna. După refacere, aici s-a adăpostit o mare obşte monahală cu peste trei sute de vieţuitori.
Se spune că Mihai Viteazul, trecand spre Ardeal, a lasat aici, spre bună păstrare, vistieria sa. După moartea sa la Câmpia Turzii, năvălitorii străini, venind în căutarea vistieriei, au ars schitul și au ucis călugării. Monahii au fost înmormântaţi de săteni în trei gropi comune, mărturie a acestor fapte fiind cele trei cruci săpate în stânca in apropierea schitului.
Schitul este refacut de Sf. Antonie de la Iezer, care a sihăstrit aici intre anii 1693-1705. Sf. Antonie, care era un negustor aroman bogat, a donat toate economiile sale şi a lucrat personal la rezidirea schitului, apoi s-a retras la o pestera pe care a sapat-o singur, in stanca.
Schitul Pahomie dateaza, conform pisaniei, din 1520, intemeietori fiind monahul Pahomie si Sava haiducul. Se spune ca Pahomie n-ar fi altul decât banul Barbu Craiovescu, unchiul domnitorului Neagoe Basarab și întemeietorul Mănăstirii Bistrița aflata in apropiere. Se spune că Barbu Craiovescu ar fi ajuns aici căutând drumul prin munte ca să ajungă la Sibiu, pentru a scăpa de Mihnea cel Rău, care i-a dărâmat cu tunurile ctitoria sa de la Bistrița și i-a smuls până și copacii din rădăcini. Printre cei care îl însoțeau pe ban se afla și Sava haiducul, denumit așa pentru că a fost nevoit să procure mâncare prădând gospodăriile localnicilor, pentru a asigura hrana celor pribegi. Cei doi au întemeiat schitul drept mulțumire că și-au salvat viețile ascunși în acest loc, într-o grotă ce se află mai sus de Izvorul Frumos.
Schitul Patrunsa a fost intemeiat in anul 1740, de catre episcopul Clement al Ramnicului. Mama sa, pe numele ei Paraschiva, era originara dintr-o localitate de la baza muntelui. De frica otomanilor a vrut sa treaca muntele, insa pe drum i-a venit vremea si l-a nascut pe viitorul episcop. In amintirea acestui fapt minunat, acesta a inaltat la poalele Muntelui Buila, in locul numit Patrunsa, o frumoasa biserica.
Biserica lui Horea este o biserica din lemn cu hramul Sf.Pantelimon ce se gaseste astazi la Băile Olănești. A fost inaltata insa in 1746, în satul Albac din M-tii Apuseni. Povestea spune că Horea, pe numele sau adevarat Nicula Urs, a invatat primele slove in aceasta biserica, iar mai tarziu a ascultat aici cuvintele Sf. Sofronie de la Cioara – calugarul revolutionar care a stat la baza revoltei anticatolice din Transilvania. Dupa infrangerea rascoalei din 1784 a lui Horea, Closca si Crisan si tragerea pe roata a liderilor, adminstrația austro-ungară dorea sa stearga din memoria colectiva amintirea rebeliunii. Sub pretextul pericolului de incendiu, a ordonat distrugerea bisericii și punerea la vânzare a lemnului acesteia. Biserica a fost demontata barna cu barna, insa motii nu au vrut sa cumpere lemnul sfant sa il puna pe foc. Ani mai tarziu, Nicolae Iorga, afland destinul bisericii, vorbeste cu Ion I.C. Bratianu si il convinge sa cumpere lemnul care zacea in curtea noii biserici. Lemnul este cumparat in 1907 de Brătianu, ca lemn de foc ca sa nu trezeasca suspiciunea administratiei dualiste, si transportată pe ascuns, cu peripetii, in Tara Romaneasca. La o zi dupa ce a trecut frontiera, la Cluj a sosit ordinul de interzicere a transportului!
Biserica este reconstruita la reședința Brătianu din satul Florica de doi meșterii moti din Sohodol. Dupa venirea comunistilor biserica se ruineaza, fiind salvata pentru a doua oara de patriarhul Iustinian care in anul 1958 o aduce la Băile Olanești.
Este considerata prima biserica din Romania salvata ca monument istoric.
Manastirea Comanca a fost ctitorita in anul 1736, la indemnul si pe cheltuiala vornicului Preda Bujoreanu si a preotului Teodor din Olanesti. Nu dupa multa vreme, cei doi ctitori ai schitului s-au calugarit, primul ajungand ieromonahul Pahomie, iar cel din urma, ieromonahul Teodosie. Este situata la 2 km de statiunea turistica Baile Olanesti.
Iata cateva poze de la aceasta frumoasa iesire:
Foto: Raluca Crefelean, Tabere cu Suflet
Tabere cu Suflet 2020 