Sambata, 16 mai, ne-am luat schiurile in spate si am urcat la Releul Costila, pentru a incheia sezonul cum se cuvine:) Am coborat Valea Malinului si ne-am bucurat din plin de aceasta zi minunata, pe care o asteptam de doua luni intregi!
Cand am ajuns la Busteni am aflat ca telecabina nu funtioneaza din cauza vantului, asa ca am decis sa urcam cu masina pana la Piatra Arsa, apoi pe jos cei 500 m diferenta de nivel pana la Vf.Costila (2498 m). Aici ne-am tras putin sufletul, apoi ne-am pus schiurile si la vale! Bucuria revederii Malinului a fost mare, la fel si placerea schiatului:) Sus era destul de putin zapada iar in canion, talvegul se subtiase mult, insa am reusit sa coboram fara probleme pana in Poiana Malinului. Intr-un singur loc o rimaie se cascase amenintator langa o stanca, lasand un singur pod subtire de zapada, lat cat un schi, intins peste rimaie!
Dupa Poiana Malinului a trebuit sa ne scoatem schiurile ca sa descataram niste bolovani, insa mai jos, spre placuta noastra surpriza, am gasit din nou zapada:) Asa ca ne-am pus din nou schiurile si am schiat pana la sosirea de la Cupa Malinului din anii cei buni!
A urmat descatararea saritorilor, apoi am iesit din vale urcand pe langa Valcelul Pamantos pana in sa, dupa care am coborat neprietenosul Valcel al Poienitei pana in Poiana Costilei. De aici am iesit pe scurtatura direct la Gura Diham.
A fost o tura nu tocmai usoara dupa 2 luni de stat in casa, insa cu atat mai mare a fost bucuria parcurgerii Malinului! Iata povestea in imagini:
Foto: Demi Tipa, Dan Dumitru, Radu Savin
Tabere cu Suflet 2020 
2 thoughts on “La Schi pe Valea Malinului”